Fara sa se fi inregimentat vreodata in oastea vreunui partid, fara a fi ocupat vreodata un post de deputat, senator sau presedinte, vinul face si desface itele politicii, la cele mai inalte niveluri. Si asta nu de azi, de ieri, ci de cateva mii de ani, de cand a fost descoperit de om. Fiind o adevarata institutie politica, vinul este independent, prin puterea lui. Dependenta o creeaza numai viciile omului. Din vremurile de legenda ale antichitatii, trecand prin zorii crestinismului, apoi prin negurile evului mediu si prin sofisticata epoca moderna, vinul a ajuns sa fie in prezent politicianul perfect. Insotind discret cele mai tainice intruniri, el se insinueaza subtil in gandurile oamenilor si graind apoi prin gura lor. Fara a-si revendica vreodata intempestiv rolul, vinul este cel care urzeste de fapt „politichia" lumii.
Ca admirabil diplomat, face si desface imperii, leaga si dezleaga aliante, transforma prieteni in dusmani si invers. Este puternic, este zeu, dar poate deveni si demon. Totul in functie de cum este tratat de companionul sau etern – Omul. Cum ar fi aratat lumea astazi, daca Alexandru Macedon cel Mare nu ar fi avut ca sfetnic de taina si intai dregator pe domnia sa Vinul? Ar fi avut alt destin Dacia lui Burebista daca acesta nu ar fi decimat viile, in loc sa trimita betivii in prima linie de lupta a campaniilor sale? Ar fi rezistat Stefan cel Mare la fel de eroic invaziilor otomane daca nu ar fi avut sprijinul tonic al licorii de la Cotnari? Nu sunt simple intrebari retorice. Raspunsul se afla in carafa istoriei, unde timpul a decantat adevarul de mituri.
Vorbind despre vin si politica, vorbim de fapt despre un subiect inepuizabil. Dovada sunt si evenimentele intamplate recent in micul nostru Paris. Este un contrast mult prea mare ca sa nu il observi intre rafinamentul unor actiuni politice de anvergura, croite la intalniri unde paharul de vin este tinut respectuos dupa toate regulile de „eticheta" a degustarii, si contestatul pahar cu vin in compania caruia presedintele Basescu s-a bucurat de o victorie fotbalistica. Nu poti sa nu observi cum un simplu pahar de vin agita si umfla viitura aliantelor. Sunt detalii poate minore, dar care contureaza concluzii majore pentru cine stie sa le interpreteze. Nu este chiar atat de lipsit de importanta, cum ar parea unora, daca vinul a fost „corect" pentru nivelul evenimentelor, daca temperatura de servire era optima, daca paharele folosite erau adecvate vinului si, nu in ultimul rand, daca vinul a fost baut diluat (sprit), ori separat.
Nu am simpatii sau antipatii politice si nici macar nu sunt microbist! Ma gandesc doar la vorba filosofului: „arata-mi ce, cum si cu cine bei, ca sa-ti spun ce politica faci!"
Wine Industry nr 3 mai 2006
