
Un grup de cercetători englezi (sau americani, sau de orice naţie doriţi, numai străini să fie, că dă bine…) au descoperit de curând, în baza unor studii evident aprofundate, care este vinul preferat de legendarul nostru erou popular, Păcală. Dacă nu am şti că Păcală este un personaj fictiv născut din imaginaţia pusă pe şotii a vreunui ţăran mucalit, am începe să ne gândim cu seriozitate la ce vin bea acest domn şi am fi tentaţi să dăm crezare păcălelilor! Şi totuşi…
Un grup de cunoscători (de data aceasta reali şi de-ai noştri) au stabilit că piaţa românească are multe vinuri autohtone care ar trebui să poarte pe sticlă, lângă hologramele legale şi câteva însemnări destinate informării corecte a cumpărătorului despre lichidul din sticlă. La obiect, vom da câteva exemple de menţiuni care ar trebui tipărite pe etichete şi contraetichete:
- Acest lichid sulfuros conţine şi (puţin) vin!
- Produsul conţine arome identic naturale cu ale unui vin!
- Nu vă luaţi după ce scrie petichetă! Sticla conţine ce mai aveam şi noi disponibil în stoc.
- Soiul de vin din sticlă poate fi rodul imaginaţiei dumneavoastră!
- Atenţie! Preţul mare nu reflectă şi calitatea. Ne-a costat mult eticheta, e "de´afară"!
- Nu ne întrebaţi de ce un litru de vin este mai ieftin decât un kg. de struguri! Şi noi ne mirăm...
- Acest vin se poate asocia cu orice preparat, dar mai ales cu cifra de afaceri a societăţii noastre. Sporiţi-o, cumpărând fără să mai întrebaţi!
- Nu căutaţi în sticlă vinul bun de acum cinci - şase ani. Acela era bun pentru că atunci nu ne cunoştea nimeni. Acum suntem un "brand" puternic!
Exemplele ar putea continua şi cu vinurile de import care, în mare parte, sunt corecte. În cazul unora dintre ele însă, Păcală al nostru devine Pinocchio. Problema este că unele ajung la consumatorul român puţin... expirate (a se citi "îmbătrânite prematur"). Într-un fel, e explicabil. Trebuiesc cumva primenite şi stocurile europene. Aşa că la noi ajung şi ani obosiţi, pitiţi în spatele unor preţuri prietenoase. Suntem de acord că învechirea în sticlă a unui vin nu face decât să-i crească valoarea. Singura condiţie este însă ca vinul să se preteze învechirii şi sticla să nu stea pe raftul magazinelor sub razele violete ale neonului. Alte mici păcăleli mai apar când pe etichetă scrie Cabernet Sauvignon, iar importatorul traduce pe eticheta aplicată de el Merlot. Ce contează? Nu-i tot vin?!
Şi, uite-aşa, am ajuns de unde am plecat, constatând că totuşi există un vin al lui Păcală. Indiferent de producător, an, sau soi, din păcate el ne păcăleşte în tot cursul anului, nu numai pe 1 Aprilie. În rest... Vinul bun se consumă cu moderaţie, vinul prost este impropriu consumului! Asta, cu siguranţă, nu-i păcăleală!