Forma primordială a paharului de vin se pierde în negura timpului. Fie că era un corn de bour sau un pocal de argint, rolul acelui vas era de a ţine lichidul. Evoluţia a impus ca lichidul din pahar, în cazul nostru vinul, să necesite nu numai păstrarea cantitativă în vasul respectiv. Astfel apare necesitatea exprimării calitative a lichidului din pahar. Intrebarea retorică din titlu, ne sugerează că un pahar poate fi conceput nu ca un simplu vas, el find un univers de conservare şi exprimare a gusturilor şi aromelor unui vin.
Dezvoltarea industriei sticlăriei şi a cristalurilor în secolul al şaptesprezecelea naşte o mare diversitate de forme şi formule decorative. Era perioada când frumuseţea vasului de sticlă depăşea ideea de funcţionalitate, meşterii sticlari întrecându-se în împodobirea pocalelor de sticlă sau cristal. Unul din inconveniente – vinul era ascuns privirii de multele "zorzoane" decorative. Despre etalarea aromelor subtile sau a gusturilor profunde nici vorbă.
Descoperirea paharelor "speciale", pe care le folosim în degustarea specializată sau pur şi simplu la bucuria întâlniri cu un vin bun, apare mult mai târziu şi se datorează unei simple observaţii. Se constată că acelaşi vin capătă valenţe diferite când este degustat din pahare de forme diferite. Astfel apar paharele de diferite mărimi, paharele pentru vinurile albe, vinurile roşii, vinurile aromate… Specialişti, fie ei sticlari, designeri, enologi sau sommeliers, vrând parcă să complice mai mult lucrurile, creează pahare cât mai specializate. Apariţia paharelor dedicate fiecărui soi mare definit în tratatele de ampelografie creează o adevarată revoluţie în materie de gusturi şi arome. Lucrurile nu se opresc aici şi inovatorii din acest domeniu realizează că mecanismul de analiză senzorială aparţine omului, adaptând forma paharului şi după anatomia corpului uman. Se constată cât de importantă este deschiderea paharului în aprecierea moleculelor volatilizate din vin şi respectiv delimitarea fluxului de lichid când acesta este îngurgitat. Astăzi producătorii de renume se străduiesc să-şi particularizeze brand-ul prin comandarea de pahare special create pentru vinul lor.
Dacă acum mii de ani se foloseau pocalele din plumb, care s-au dovedit atât de toxice pentru civilizaţia antică, azi s-au impus paharele din sticlă, cristal şi mai nou paharele din cristale de cuarţ care, pe lângă rezistenţă, generează şi câmpuri de energii pozitive. Poate fi doar marketing şi vom lăsa viitorul să se preocupe de aceste enigme.
Si dacă tot vorbim despre paharele de vin, propun şi o descriere a acestor nobile instrumente de bucurat simţurile. Un pahar de vin standard are o talpă de sprijin, un picior, corpul – asemănător unei lalele şi deschiderea superioară – gura paharului. Este bine de ştiut că paharele pentru vin se ţin de picior pe timpul folosiri, aceasta fiind şi raţiunea construcţiei cu picior, pentru a nu atinge cupa alterând astfel temperatura optimă de servire. Există şi pahare speciale de vin fără picior, destinate condiţiilor neprielnice de servire, de exemplu atunci când suntem pe mare şi tangajul iahtului pune în pericol echilibrul paharelor. Un adevărat lux, nu-i aşa?
