
Îmi propusesem să mă feresc de asocierea vieţii vinului cu viaţa politică. Dar credeţi că e uşor când fluxul media ne bombardează nonstop cu ştiri venite aproape exclusiv din acest mediu? Aflăm cum se fac şi se desfac alianţe peste noapte, ca apoi să se concluzioneze a la Caragiale: "pupat toţi Piaţa Independenţei...".
De vină cine e, până la urmă? Poporul. Că dacă vota cum trebuie (chiar, cum trebuia?) nu mai era necesar ca primul vinificator al ţării să cupajeze interesele partidelor. Ştia omul ce are de făcut, adică ăsta e soiul, ăsta-i vinul. Ce atâta încurcătură?