
Spicuind prin presa sfârşitului de an 2008 şi cea de început de an 2009, am putea trage o primă concluzie asupra evoluţiei vinului pe timp de criză, atât la noi, cât şi la alţii. În România, Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, prin autoritatea d-lui Ovidiu Gheorghe, ne informa, încă înainte de încheierea anului 2008, că vânzările vor atinge, după perioada cumpărăturilor pentru Sărbători, 500 milioane de euro, comparativ cu 450 milioane, în anul 2007. Informările venite apoi au confirmat că sfârşitul de an a avut o creştere spectaculoasă la vânzări. Mai mult, specialiştii estimează că şi anul 2009 va fi unul propice dezvoltării business-ului mizând pe faptul că, în vreme de criză, consumul de băuturi alcoolice şi de mâncare ieftină va creşte spectaculos.
Ceva mai devreme decât afişarea optimismului românesc, bazat pe preţul mic al calităţii joase, prin luna septembrie a anului trecut, Uniunea Europeană decreta primele măsuri anticriză, propunând defrişarea a 400.000 de hectare de viţă de vie şi aplicarea unei reforme profunde pe piaţa vinului. Aceste măsuri sunt impuse de o anumită lipsă de competitivitate a vinului european, în pofida producătorilor şi sindicaliştilor ce doresc subvenţii dintr-un buget tot mai subţiat. Comisarul european pentru agricultură, Mariann Fischer Boel, consideră inacceptabil „să se continue folosirea banilor contribuabililor pentru a distruge vinul”. Făcea aici referire la cele peste 100 de milioane de sticle care rămân nevândute, anual, dar care sunt produse cu ajutorul subvenţiilor.
În acelaşi timp, alte surse ne dezvăluie că lumea bună a vinurilor de prin Asalcia şi Burgundia era, în luna noiembrie, destul de îngrijorată în privinţa afacerilor din domeniu. Avantajul ar fi la consumatorii care pot achiziţiona vinuri excepţionale la preţuri derizorii.
Pe de altă parte, nedezminţind stirpea latină, premierul italian Silvio Berlusconi este mult mai optimist şi propune ca ingrediente de sucees la summitul G8, de anul acesta, femei, cântece şi vin. Summitul este propus sub egida „Amore Mio G8 - Forza Europa”, Berlusconi fiind convins că o atmosferă destinsă, în jurul unui pahar cu vin bun, dezamorsează „crizele diplomatice crâncene”.
Revenind la „criza noastră”, remarcăm că, la sfârşitul anului 2008, Marele Bal al Academiei Caţavencu s-a organizat având ca temă „Criza şi pedeapsa”, premiile fiind sub forma unor butelii cu vin în ediţie limitată şi cu etichete unicat. Şi protipendada dâmboviţeană s-a bucurat de vinuri deosebite, produse ca şi premiile la Crama Oprişor, de către Carl Reh Winery. Raţiunea acestei strălucite asocieri, Academia Caţavencu - Crama Oprişor, are ca argument descrierea realităţilor românesti în contextul crizei financiare globale, concluzia fiind, desigur, că noi nu ne temem de criză. Logica optimiştilor de profesie este că „dacă nici în UE n-am intrat din primul val, nu ne-o lovi pe noi primii valul crizei. Până va ajunge la noi, oricum cu forţa diminuată, putem petrece liniştiţi. Vin să avem!”
Subscriem şi noi, chiar dacă încă nu ştim ce este (criză, sau instigare la criză) şi conchidem că, orice ar fi, iniţiativa premierului italian este un exemplu care trebuie urmat!