Strugurii s-au copt demult; demult s-a cules si via. Incet, dar sigur, mustul din 2006 si-a terminat fermentarea, devenind vinul anului 2007. Adevarat miracol, fermentarea spontana a sucului de struguri a uimit omenirea, inca din timpurile demult apuse, facand din acest proces un adevarat fenomen supranatural, cu o profunda incarcatura de sacralitate.
Trecerea timpului a facut ca lucrurile sa evolueze, trezind omenirea din mahmureala bahica si inlocuind uimirea cu o seama de intrebari. Prof. dr. Aurel Popa ne dezvaluie in cartea sa „Vinul" o parte din raspunsurile gasite in legatura cu miracolul prin care se creeaza sacrul aliment. Cititorul afla, poate cu surprindere, ca parintele oenologiei
moderne este Louis Pasteur, studiile asupra vinului jucand un rol important in gandirea stiintifica a celebrului cercetator. Acesta, de altfel, a si definit vinul ca fiind „cea mai sanatoasa si mai nobila dintre bauturi".
„Fiinta vie", dupa cum spunea Pastorel Teodoreanu, vinul are o viata a sa, aflata permanent sub miracolul transformarilor si care trebuie cunoscuta nu numai de cei ce-l produc, dar si de cei care-l consuma. Dupa fermentare, pentru a se desavarsi insa cu adevarat, vinul mai are de urmat cativa pasi importanti. Astfel, oamenii au hotarat sa-l „inchida" intre doagele de stejar, ferecate in fier, ale butoaielor in care isi desavarseste in liniste educatia, prin maturare. Ascuns in hrube, beciuri sau pivnite, vinul nu este deranjat decat de un singur om: oenologul, cel care ii este si magistru. Acesta il vegheaza permanent, testandu-i pe indelete potentialul, formandu-i personalitatea cu care ne va uimi mai apoi. Ce taine adanci isi impartasesc cei doi companioni - omul si vinul - in lumile subpamantene, e greu de aflat. Ceea ce se stie cu siguranta la suprafata, este doar ca totul inseamna multa truda si migala.
Prin degustari metodice, facute dupa cu totul alte criterii decat cele pe care neinitiatii numai cred ca le cunosc, oenologul face practic o analiza, un studiu, pentru a depista eventualele neajunsuri, sau, pur si simplu, pentru a-i aprecia calitatile. Degustarea este cea care defineste forma finala a vinului, culoarea si nuantele sale, consistenta si, nu in ultimul rand, efectele sale fiziologice.
Aprecierea vinurilor prin metoda degustarii necesita o obisnuinta, o educatie speciala a simturilor, ce se realizeaza prin exercitii repetate. Numai un astfel de oenolog poate stabili corect, pe durata maturarii vinului, momentul cel mai bun de aplicare a pritocurilor si a modului in care acestea se vor efectua. Elaborarea si maturarea unui vin impune oenologului anumite operatiuni tehnice: cupajari, filtrari, alcoolizari, tratamente la cald, sau la rece… Toate acestea se fac sub controlul degustarilor de taina din adancul pivnitei.
Este bine de stiut ca lipsurile sau neajunsurile unui vin, defectele, ori chiar eventualele boli, nu pot fi determinate decat prin metoda acestor degustari, tinand cont de culoare, limpiditate, aroma, buchet si gust.
Wine Industry nr 6 aprilie 2007