Pana la descoperirea dopului de pluta, omenirea a experimentat in diverse moduri astuparea recipientelor cu vin. Anticii foloseau la etansarea anforelor panza inmuiata in ulei de masline, azi pe langa clasicele dopuri de pluta se folosesc dopuri din material sintetic sau mai nou din sticla. Pe la noi, prin Europa rurala, inca se mai foloseste la astupatul damigenelor cu vin "de buturuga" falicul cocean de porumb, practic, efi cient, biodegradabil si permisiv atata timp cat nu este ingradit de vre-o nascocire legislativa. Toate aceste eforturi au fost si sunt facute pentru a pastra nealterate calitatile vinului, banalul dop de pluta, transformand vinul intr-o investitie pe termen lung, spre bucuria celui ce-l degusta si spre profi tul celui care a stiut sa-l pastreze.

Sa trecem totusi pragul cramei, lasand blanda introducere deoparte sa patrundem in tenebrele viti-viniculturi autohtone. Sa vedem daca in aceasta perioada numita si "postaderare" benefi ciem de strategii si programe pentru redresarea si integrarea acestui sector in U.E.,... sa vedem daca vinu-i bun sau nu ! Vorbim totusi de un segment (aproape) privat al economiei, pe care statul daca nu il poate sustine material in infrastructura macar il poate sustine ca imagine in benefi ciul tuturor. Nu credem ca vreun producator local doreste acum sa vada o butelie cu Feteasca Neagra brodata intre stelutele aurii pe steagul Europei, dar cu siguranta isi doreste sa se faca cunoscut, sa isi puna in valoare calitatea produsului daca acesta o merita. Legatura noastra cu exteriorul, in materie de vinuri este sporadica, aproape inexistenta. Vinurile noastre sunt "cunoscute", prin atentia data de cativa jurnalisti ce ne-au consemnat vinurile in ghidurile de specialitate (nu ne puteau ignora, cel putin ca volum suntem pe un loc fruntas in productia vinului pe mapamond). Ne mai cunosc vinurile (cele bune) cei care au avut ocazia sa le deguste pe la noi intr-un cadru organizat sau le-au primit cadou (generand probleme ca excedent de bagaje la imbarcarea pe aeronave). Putine sunt vinurile romanesti pe rafturile magazinelor sau in restaurantele fratilor nostrii europeni si totusi bine ca sunt si acelea. De aceea credem, vorba sloganului, ca: imaginea conteaza, acest fapt facandu-se printrun efort colectiv al tuturor celor implicati in producerea si comercializarea vinului si nu in ultimul rand al ministerelor abilitate. in titlu spuneam de defectul de dop, ori se stie ca noi importam aceste busoane, adica de... nu e de la noi, e de la ei defectul. Si totusi..., pana cand ne vom mai ascunde neputintele dupa etichete lucioase si vinuri indulcite de interese. in defi nitiv ce vrea Europa de la noi si mai ales ce vrem noi de la ea? Bea-n-ar vinul!

Wine&Spirit Club nr.6 aprilie 2007